Expediția belgiană în Antarctica (1897–1899) a fost prima expediție care a iernat în regiunea antarctică. Condusă de Adrien de Gerlache de Gomery la bordul vasului RV Belgica, a fost prima expediție antarctică belgiană și este considerată începutul Epocii Eroice a Explorării Antarctice. Printre membri s-au numărat Frederick Cook și Roald Amundsen, exploratori care aveau să încerce ulterior cucerirea Polului Nord.
Expediția Belgica, condusă de Adrien de Gerlache, a iernat în Antarctica între 1897 și 1899. A fost o călătorie științifică de pionierat care a cartografiat noi teritorii și mări, confruntându-se totodată cu condiții și provocări extreme. Această expediție este considerată prima a Epocii Eroice a Explorării Antarctice.
Primul iernat în Antarctica:
Belgica a rămas blocată în gheața Mării Bellingshausen din 2 martie 1898 până în 14 martie 1899.
Deși descrisă ca expediție belgiană, echipajul a fost internațional, incluzând membri din Belgia, Norvegia, Polonia, România și Statele Unite.
Expediția a colectat date științifice semnificative, inclusiv un an complet de observații meteorologice, și a realizat cercetări în geologie, oceanografie și biologie.
Echipajul a îndurat o iarnă polară fără soare, s-a confruntat cu amenințarea scorbutului și a înfometării și a suportat presiunea psihologică a izolării.
Adrien de Gerlache a condus expediția; Roald Amundsen (care va fi primul care ajunge la Polul Sud) și Frederick Cook (medic și fotograf) au făcut parte de asemenea din echipaj. Cook a avut un rol esențial în menținerea moralului și în ajutorarea supraviețuirii echipajului în condițiile dure. Expediția Belgica a pus bazele explorărilor antarctice viitoare și a demonstrat că oamenii pot supraviețui perioade îndelungate în mediul antarctic.
